Uzina Victoria-Călan

Uzina Victoria-Călan amplasată la 10 km de Hunedoara, este şi ea continuarea vechii tradiţii miniere şi metalurgice din judeţul Hunedoara. Începutul uzinei îl constituie punerea în funcţiune, în cursul anului 1870, a unui furnal de 82 m3 (furnalul nr. 1) iar în anul 1875 a celui de al doilea şi ultim furnal. Uzina s-a dezvoltat în continuare prin mărirea furnaleor existente, darea în exploatare a unei secţii de pudlare şi laminare, a unei turnătorii şi a unei istalaţii de alimentare cu apă. Dezvoltarea uzinei începe în anul 1950. În anul 1957 s-a pus în funcţiune primul cuptor carvofluid, prima istalaţie din lume pentru producerea semicocsului prin fluidizare,  realizată pe baza lucrărilor unor cercetători români. În 1961 se pune în funcţiune staţia experimentală de cocs-brichete. Uzina Victoria-Călan a fost cea mai mare producătoare de fontă cenuşie din ţară, fiind, în aceaşi timp, şi principalul furnizor de lingotiere şi accesorii ale combinatelor siderurgice de la Hunedoara şi Reşiţa. În anii 1971-1975 prin construcţia unor noi unităţi se va dezvolta producţia de cocs, se vor continua lucrările de modernizare şi îmbunătăţire a obiectivelor existente, în vederea extinderii proucţiei de cilindrii pentru laminoare şi a utilajelor de turnare pe baza unei tehnologii noi.

Fluxul Tehnologic:

Sectoare:
A. Staţia de cocs brichete
B. Instalaţia de carbofluid
C. Staţia de pregătire a minereurilor
D. Furnalul nr. 1
E. Furnalul nr. 2
F. Maşină de turnat fontă
G. Staţia de granulare a zgurei
H. Turnătoria nr. 1
I. Turnătoria nr. 2
J. Atelier mecanic

Materiale şi produse
1. Smoală
2. Cărbuni
3. Minereu brut
3a. Minereu omogenizat
4. Cocs
5. Calcar
6. Fontă lichidă
7. Zgură
8. Fontă brută
9. Fontă veche
10. Cocs brichete
11. Cocs de fluidizare
12. Semicocs
13. Zgură granulată
14. Piese brute
15. Piese Prelucrate
16. Produse finite

Sectorul Cocso-Chimic
Sectorul cocso-chimic a constat din nouă cuptoare de fluidizare pentru producerea cocsului şi a semicocsului cu o capacitate de producţie 250000 T/an. O instalaţie pentru producţia de cocs brichete cu o capacitate de 40000 T/an.

Sectorul Furnalelor:
Sectorul furnalelor a constat din două furnale de câte 250 metrii cubi volum util:  şi încă două furnale cu volum util de 1000 metrii cubi construiţi prin mijlocul anilor ’80.                                  Odată cu construirea furnalelor mari (secţia nr. 2 furnale) prin mijlocul anilor ’80 s-a inaugurat şi noua uzină cocso-chimică din cadrul combinatului.

Pe lângă atelierul pentru prelucrarea cilindrilor de laminor era un sector pentru producţie de piese care a constat din turnătorie de fontă pentru utilaje de turnare cu capacitatea de 52000 T/an, turnătorie de fontă pentru cilindrii de laminor şi piese pentru întreţinere şi reparaţii cu o capacitate de 6000 T/an, turnătorie de fontă pentru radiatoare (calorifere) şi piese sanitare (robineţi, tuburi pentru canalizare, capace de canal, etc.) cu o capacitate de 7500 T/an.

8 răspunsuri la Uzina Victoria-Călan

  1. serb zice:

    As dori mai mult detalii daca se poate cu privire la procentul necesar de minereu de fier (Fe2O3) in utilizarea siderurgica si daca mai erau si alte elemente chimice adaugate in compozitie precum si provenienta acestora. Care erau pasi pana la depozitare produsului finit la Calan. De ce era depozitat in mai multe locuri pe platforma Calan? Va multumesc si sper sa ma puteti ajuta cu aceste raspunsuri.

    • combo85 zice:

      Aici se producea fontă cenuşie, fontă ductilă şi fontă albă. Minereul de fier era dozat în furnal împreună cu cocsul, aglomerat şi fontanţii în funcţie de tipul de fontă dorită. Fonta ductilă se obţine prin adăugarea de magneziu la fonta lichidă sau în furnal. Foarte rar se folosea si Ceriul (CE). Depozitarea materialului se făcea în mai multe locuri pentru că se consuma foarte multe materiale şi dacă se depozitează material în mai multe locuri atunci ajungea materialul pentru mai mult timp.

  2. serb zice:

    Produsul finit era de calitate superioara sau medie?

  3. serb zice:

    Minereul de fier ce calitate avea??

    • combo85 zice:

      Minereul era importat o parte din Ucraina, India şi din Brazilia (cu 60-80% Fe) şi restul din Ghelari (40% Fe). Mai importau din Ucraina peleţi de concentrat feros cu 85% Fe.
      Fonta era de calitate superioară având în vedere că se turnau radiatoare pentru încălzire locuinţe şi obiecte sanitare.

  4. serb zice:

    Fe2O3 64,5231 65,4951 64,2855 64,5446
    SiO2 10,6946 10,5106 10,8802 10,9874
    Al2O3 3,7587 3,719 4,2053 4,024
    CaO 13,8021 13,542 14,1747 13,6301
    MgO 0,3498 0,2998 0,3934 0,3644
    K2O 1,0581 1,1717 1,1143 1,2863
    SO3 1,6713 2,0142 1,3466 1,6617
    TiO2 0,3447 0,2989 0,2389 0,2993
    MnO 2,2067 1,8137 2,2222 1,9301
    ZnO 0,449 0,2222 0,3245 0,4052
    PbO 0,2136 0,0667 0,0746 0,0962
    Cr2O3 0,1782 0,1689 0,1534
    CuO ,04 0,0509 0,0275
    NiO 0,0332 0,0292
    V2O5 0,0197 0,0587
    HgO 0,0428 0,0426
    P2O5 0,1841 0,1581 0,1889 0,1595
    Unde ar putea folosi un minereu cu aceasta compozitie ?Ce fel de calitate are?

  5. crisan zice:

    pacat! mare jaf cu autori in libertate! acestia si/ar avea locul într-o oală cu minereu topit pe care sa se scrie numele tuturor jefuitorilor industrie romanesti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s